De regulă, privim uitarea ca pe o problemă: nu ne putem aminti informații sau fapte pe care ne dorim să ni le amintim și resimțim distres. Rareori ne este la îndemână perspectiva conform căreia uitarea, cu excepția anumitor cazuri, nu este o tulburare a memoriei, ci o condiție a sănătății și a vieții (Ribot, 1882, p. 61, în Norby, 2018). Numeroase studii care au investigat acest fenomen au arătat că uitarea anumitor amintiri negative se asociază cu sănătatea mintală. Persoanele care lasă în urmă evenimentele negative, nu se încarcă de regrete și eșecuri din trecut, ci fac loc și aspectelor pozitive; acest lucru este esențial pentru reglarea emoțională. De cealaltă parte, dificultățile de a uita, se pot asocia cu tulburări de anxietate și depresie.
De ce este benefică uitarea selectivă? Uitarea reprezintă o parte a reglării emoționale mnemonice – termen umbrelă care se referă la instanțele în care oamenii își reglează emoțiile alterând, accentuând sau uitând anumite amintiri. Din dorința de a evita trăirea emoțiilor negative și pentru a face loc celor pozitive, unii oameni se angajează selectiv în uitarea amintirilor neplăcute (ex: lipsite de importanță, care conțin fapte ce nu mai pot fi schimbate sau care împiedică progresul în prezent). Astfel de uitare selectivă poate înclina balanța către amintiri pozitive mai degrabă decât către cele negative. Înclinarea spre pozitiv formează terenul pentru o interpretare mai degrabă optimistă a evenimentelor neutre și crește șansa de a trăi emoții pozitive. Trăind emoții pozitive, oamenii sunt mai deschiși către experiențe în cadrul cărora li se poate oferi șansa să-și dezvolte abilitățile intelecutale, fizice și sociale. Spre exemplu, o persoană senină este mai atrăgătoare și are mai mult succes în a-și face prieteni decât cineva care este tot timpul posac.
Dificultatea de a uita și problemele asociate. Tulburările afective sunt caracterizate prin preocupare cu informația și emoțiile negative, precum și prin dificultățile de reglare emoțională. Deficitele de reglare emoțională mnemonică, în special cele referitoare la uitarea amintirilor negative sunt și ele reprezentative. Spre exemplu, persoanele diagnosticate cu tulburări de anxietate au o sensibilitate față de stimulii relaționați cu amenințarea. Aceștia sunt codați în memorie și procesați elaborat ceea ce duce către formarea unor amintiri puternice, care pot fi reamintite pe mai multe căi, fiind astfel mai difcil de uitat. Dificultatea de a uita le permite amintirilor negative să rămână proeminente, iar acest lucru îi menține sensibili pe cei cu anxietate față de stimulii amenințători. De asemenea, depresia e asociată cu probleme în ceea ce privește uitarea. Persoanelor cu depresie le este foarte greu să se desprindă de procesarea amintirilor negative (ruminează), iar derularea continuă a acestora scade încrederea în sine și motivația de a căuta experiențe. Pe lângă faptul că alterează relația cu prezentul, amintirile negative pustiesc și imaginea viitorului (deoarece amintirile reprezintă o bază pentru stimularea și prezicerea viitorului). Așadar, dificultatea de a uita poate fi unul dintre motivele pentru care frica și tristețea caracterizează viața emoțională a celor diagnosticați cu anxietate și/sau depresie.
Soluții pentru uitarea benefică. Având în vedere că o parte din problematica anxietății și depresiei se referă la dificultățile de a uita, merită să luăm în considerare câteva intervenții menite să li se adreseze:
- antrenamentul memoriei de lucru emoționale și mindfulness-ul pentru a-i putea ajuta pe pacienți să se îndepărteze de sau să suprime informația negativă, ceea ce ar facilita uitarea amintirilor care cauzează distres;
- modificarea distorsiunii atenționale către amenințare din anxietate, astfel încât să nu mai poată fi formate amintiri aversive puternice, care sunt mai dificil de uitat;
- terapie cognitiv-comportamentală focalizată pe ruminație, în cazul depresiei, pentru a întrerupe repetarea amintirilor negative;
- utilizarea supresiei expresive pentru a stopa codarea unei amintiri negative și pentru a nu permite consolidarea sa (ex: mimarea unei fețe calme atunci când trăiește anxietate);
- blocarea actualizării unor amintiri negative în situații care le activează, prin amintirea deliberată a unora pozitive;
- repetarea unor amintiri pozitive (poate conduce către uitare indusă a unora negative).
Îți recomandăm și articolele:Cum ne reglăm emoțiile?
Vulnerabilitățile atașamentului și reglarea emoțională
Așadar, uitarea trebuie privită și ca un proces natural care contribuie la reglarea emoțională sănătoasă. Când amintirile unor evenimente negative din trecut nu fac decât să interfereze cu prezentul sau să ne altereze imaginea asupra viitorului, ar putea fi un semn că e timpul să ne desprindem de ele.
Bibliografie:
Nørby, S. (2018). Forgetting and emotion regulation in mental health, anxiety and depression. Memory, 26(3), 342-363.