Un nou studiu publicat de o echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, în jurnalul Depression and Anxiety, arată că stresul major produce modificări în creierul adolescenților și afectează diferit băieții și fetele.
Mulți dintre tinerii expuși la un eveniment traumatic major se recuperează fără a dezvolta probleme psihologice. O parte dintre ei însă dezvoltă tulburarea de stres posttraumatic. Tulburarea de stres posttraumatic descrie efectele psihologice resimțite după experiențierea directă sau observarea unui eveniment stresant major, precum abuz fizic sau emoțional, accident de mașină, dezastru natural sau observarea unei crime. Cei care dezvoltă tulburarea se confruntă cu flashback-uri (retrăiri) ale evenimentului traumatic, neputința de a se relaxa, evită persoanele și activitățile care le reamintesc de traumă, au probleme de somn și dificultăți de concentrare.
În acest studiu cercetătorii au scanat creierele a 59 de adolescenți cu vârste cuprinse între 9-17 ani folosind RMN. Dintre adolescenți, 30 (14 fete și 16 băieți) au suferit cel puțin un episod de stres sever sau au fost expuși la traumă cronică, iar 29 dintre ei (15 fete și 14 băieți) nu au avut niciun istoric de traumă.
În urma analizelor RMN a reieșit că băieții și fetele care au fost expuși la o traumă au suferit modificări într-o regiune a creierului numită insula. Prin comparație, la adolescenții fără istoric de traumă dezvoltarea creierului în acesta regiune era normală.
Mai specific, o arie a insulei, numită șanțul circular anterior (zonă care separă insula de operculum), s-a schimbat în mărime și volum la adolescenții care au suferit o traumă. Această regiune a creierului a fost mai mică la fetele care au suferit o traumă în comparație cu fetele fără istoric de traumă. În schimb la băieții traumatizați, insula a avut un volum și o suprafată mai mare decât în mod obișnuit. Nu a fost găsită nicio diferență în structura creierului între băieții și fetele fără istoric de traumă.
Insula este o regiune complexă a creierului care integrează senzațiile, cogniția, emoțiile și acțiunile. Este asociată și cu experiențierea durerii și a reacțiilor emoționale precum frica. Șanțul circular anterior este o subdiviziune a insulei implicată în procesarea emoțiilor și empatiei.
În dezvoltarea normală, insula se modifică în copilărie și adolescență, micșorându-se pe măsura înaintării în vârstă. Astfel, micșorarea insulei este asociată cu maturarea creierului. Rezultatele acestui studiu sugerează că stresul major ar putea contribui la îmbătrânirea corticală accelerată a insulei la fete. Aceste descoperiri ar putea explica de ce fetele sunt mai predispuse decât băieții să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic. Cercetările anterioare au arătat că fetele sunt mai predispuse decât băieții să dezvolte tulburarea de stres posttraumatic în urma unei traumei (8% fete comparativ cu 2% dintre băieți), dar nu au reușit până acum să explice de ce.
De asemenea, cercetătorii subliniază că este posibil ca băieții și fetele să experiențieze simptome diferite în urma unei traume și ar putea avea nevoie de abordări diferite ale tratamentului.
În concluzie, băieții și fetele procesează stresul major în moduri diferite, fetele având un risc mai ridicat să dezvolte tulburarea de stres postraumatic. Această predispoziție ar putea fi explicată de diferențele neurobiologice găsite la nivelul insulei, care pare să aibă un rol cheie în dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic.
Bibliografie